L’amitié

de HÖLDERLIN, Friedrich

Quand les hommes connaissent les hommes du dedans,
Ils peuvent s’appeler joyeusement amis,
La vie ainsi des hommes est beaucoup mieux connue,
Ils la trouvent en esprit plus intéressante.

L’esprit élevé n’est pas loin de l’amitié,
Les hommes ont plaisir aux harmonies et aiment
L’intimité, et vivre pour la culture,
Cela aussi est donné ainsi ŕ l’humanité.

Le 20 mai 1758 Votre trčs humble sujet,
SCARDANELLI.

(Friedrich Hölderlin, « Freundschaft », in Anthologie bilingue de la poésie allemande, Paris, Gallimard, (Bibliothčque de la Pléiade), 1993)

Friendship

de HÖLDERLIN, Friedrich

When men know the men inside,
They can happily call friends,
The lives of men and is much better known,
They find it more interesting in mind.



The high spirit is not far from friendship,
Men have fun with harmonies and love
The intimacy, and live for Culture,
This too is given and to humanity.


On 20 May 1758 Your very humble subject,
SCARDANELLI.

(Friedrich Hölderlin, "Freundschaft" in bilingual anthology of German poetry, Paris, Gallimard, (Library of Pléiade), 1993)

Les amitiés sont comme un jardin spirituel. Elles s'épanouissent dans le sol riche de nos vies comme des fleurs merveilleuses. Elles ont des qualités et des couleurs différentes; nous les cueillons pour diverses raisons.

Ce sont les œillets dans nos deuils, les extravagantes roses rouges à longues tiges dans nos célébrations, les fidèles marguerites à l'arrière-plan de nos vies, qui tranquillement forment leurs feuilles, bourgeonnent et fleurissent.

Sans en avoir conscience, nous cueillons régulièrement des fleurs dans le jardin de nos amitiés, sachant qu'elles nourriront nos esprits, car elles constituent le riche pré fleuri près duquel les longues tiges de nos propres vies peuvent croître et fleurir.

"La véritable amitié, c'est le respect, l'acceptation totale d'un autre être"

"La véritable amitié est comme une étoile : elle brille vraiment que lorsque nous traversons les moments les plus sombres de notre vie."

"L'amitié est une plante qui doit résister aux sécheresses"

“Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”.Conceptul de dezvoltare durabila a luat nastere acum 30 de ani, ca raspuns la aparitia problemelor de mediu si a crizei resurselor naturale, in special a celor legate de energie. Practic, Conferinta privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul in care se recunoaste ca activitatile umane contribuie la deteriorarea mediului inconjurator, ceea ce pune pericol viitorul Planetei. Cativa ani mai tarziu, in 1983, isi incepea activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. In 1985 era descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena a inceput cautarea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara Planeta. In 1987, la un an de la catastrofa de la Cernobal, in cadrul Raportului WCED de la Brundtland a fost formulata cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile: “Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”. Termenul de dezvoltare durabila a inceput sa devina, insa, foarte cunoscut abia dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro in vara lui 1992, cunoscuta sub numele de “Summit-ul Pamantului”. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor conventii referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor masive. Tot atunci a fost elaborata si Agenda 21 - planul de sustinere a dezvoltarii durabile.Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv si al Uniunii Europeane, incepand cu 1997, cand a fost inclus in Tratatul de la Maastricht, iar in 2001, la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila a UE, careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona, in 2002.In 2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces care a cuprins mai multe etape: - in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si critica la adresa progresului inregistrat din 2001 si a evidentiat o serie de viitoare directii de urmat. Au fost evidentiate o serie de directii de dezvoltare non-durabila care au avut efecte negative: schimbarea climatica, amenintari la adresa sanatatii publice, cresterea saraciei si a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale si afectarea biodiversitatii; - in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care sustinea ca Agenda reinnoita de la Lisabona este o componenta esentiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile; - pe 13 decembrie 2005, dupa consultarea cu mai multe institutii si persoane implicate, Comisia a prezentat o propunere de reviziuire. Se punea accent pe 6 prioritati: schimbarea climatica, sanatate, excluziune sociala, transport, resurse naturale si saracie si erau identificate caile care trebuie urmate pentru a solutiona aceste probleme. - in iunie 2006 a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana extinsa, bazata pe strategia de la Goetheborg si rezultat al procesului inceput inca din 2004.Strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene intampina mai multe provocari. Unele dintre aceste provocari sunt foarte asemanatoare cu problemele intalnite de o alta strategie a Uniunii, agenda de la Lisabona. Cu toate ca UE a stabilit ca dezvoltarea durabila este principiul atotcuprinzator al tuturor politicilor europene, in realitate problema competitivitatii economice a ajuns sa domine agenda politica.Cei trei piloni ai Strategiei de la Lisabona (competitivitate economica, incluziune sociala si protejarea mediului inconjurator) au fost comparati cu trei copii, dintre care unul – competitivitatea economica – are nevoie de mai multa atentie.