marți, 9 decembrie 2008
miercuri, 19 noiembrie 2008
marți, 11 noiembrie 2008
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iaşi
Biserica "Sf. Nicolae Domnesc", construită între 1491-1492 de Ştefan cel Mare şi refăcuta la sfârşitul secolului al XIX-lea (între 1890 - 1904) de arhitectul francez Andre Lecompte de Nouy, este cel mai vechi edificiu religios din Iaşi care s-a păstrat până astăzi.
Fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curţi domneşti şi pentru faptul ca aici au fost unşi aproape toţi domnii Moldovei, de la Despot vodă până la Alexandru Ioan Cuza, bisericii i s-a spus Sfântul Nicolae-Domnesc.
Arhitectura exterioară conjugă în modul cel mai armonios piatra, cărămida aparentă şi teracota, dispusă în discuri smălţuite policrome. În firidele din registrul superior apar pictate în frescă un numar de 282 de chipuri. Interiorul bisericii aparţine, în întregime, ultimei restaurări. Pereţii şi bolţile sunt acoperite de o frescă somptuoasă, pe fond albastru, realizată cu multă măiestrie de francezii Boris Bernard, Emilie Mempiot şi P. Mauretal.
Situata in vecinatatea Palatului Culturii, biserica este una dintre cele mai vechi cladiri din capitala Moldovei. Constructia este ctitorie a voievodului Stefan cel Mare si a fost ridicata in perioada 1491-1492, iar apoi restaurata de mai multe ori, ultima data la sfarsitul secolului al XIX- lea, dupa planurile arhitecului francez Lecomte de Nouy. Pana la sfarsitul secolului al XVII-lea biserica a detinut functia de Catedrala Mitropolitana, aici fiind inscaunati aproape toti domnitorii Moldovei.
Biserica "Sf. Nicolae Domnesc", construită între 1491-1492 de Ştefan cel Mare şi refăcuta la sfârşitul secolului al XIX-lea (între 1890 - 1904) de arhitectul francez Andre Lecompte de Nouy, este cel mai vechi edificiu religios din Iaşi care s-a păstrat până astăzi.
Fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curţi domneşti şi pentru faptul ca aici au fost unşi aproape toţi domnii Moldovei, de la Despot vodă până la Alexandru Ioan Cuza, bisericii i s-a spus Sfântul Nicolae-Domnesc.
Arhitectura exterioară conjugă în modul cel mai armonios piatra, cărămida aparentă şi teracota, dispusă în discuri smălţuite policrome. În firidele din registrul superior apar pictate în frescă un numar de 282 de chipuri. Interiorul bisericii aparţine, în întregime, ultimei restaurări. Pereţii şi bolţile sunt acoperite de o frescă somptuoasă, pe fond albastru, realizată cu multă măiestrie de francezii Boris Bernard, Emilie Mempiot şi P. Mauretal.
Situata in vecinatatea Palatului Culturii, biserica este una dintre cele mai vechi cladiri din capitala Moldovei. Constructia este ctitorie a voievodului Stefan cel Mare si a fost ridicata in perioada 1491-1492, iar apoi restaurata de mai multe ori, ultima data la sfarsitul secolului al XIX- lea, dupa planurile arhitecului francez Lecomte de Nouy. Pana la sfarsitul secolului al XVII-lea biserica a detinut functia de Catedrala Mitropolitana, aici fiind inscaunati aproape toti domnitorii Moldovei.
miercuri, 29 octombrie 2008
L’amitié
de HÖLDERLIN, Friedrich
Quand les hommes connaissent les hommes du dedans,
Ils peuvent s’appeler joyeusement amis,
La vie ainsi des hommes est beaucoup mieux connue,
Ils la trouvent en esprit plus intéressante.
L’esprit élevé n’est pas loin de l’amitié,
Les hommes ont plaisir aux harmonies et aiment
L’intimité, et vivre pour la culture,
Cela aussi est donné ainsi ŕ l’humanité.
Le 20 mai 1758 Votre trčs humble sujet,
SCARDANELLI.
(Friedrich Hölderlin, « Freundschaft », in Anthologie bilingue de la poésie allemande, Paris, Gallimard, (Bibliothčque de la Pléiade), 1993)
de HÖLDERLIN, Friedrich
Quand les hommes connaissent les hommes du dedans,
Ils peuvent s’appeler joyeusement amis,
La vie ainsi des hommes est beaucoup mieux connue,
Ils la trouvent en esprit plus intéressante.
L’esprit élevé n’est pas loin de l’amitié,
Les hommes ont plaisir aux harmonies et aiment
L’intimité, et vivre pour la culture,
Cela aussi est donné ainsi ŕ l’humanité.
Le 20 mai 1758 Votre trčs humble sujet,
SCARDANELLI.
(Friedrich Hölderlin, « Freundschaft », in Anthologie bilingue de la poésie allemande, Paris, Gallimard, (Bibliothčque de la Pléiade), 1993)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
